Românii, proprietari dar foarte înghesuiți

Potrivit unor cifre Eurostat, România este țara europeană care înregistrează cea mai mare proporție a persoanelor care locuiesc într-o locuință care e proprietatea lor: 96%. În general, ponderea mare a celor ce locuiesc în locuințe care sunt proprietate proprie este caracteristică fostelor țări comuniste.
Mobilitatea locativă este unul din mecanismele care asigură o bună funcționare a pieței de locuințe. Țările cu proporție mare a proprietarilor locuințelor sunt și cele care înregistrează o mobilitate locativă redusă. La polul opus, în țările cu proporție mare a chiriașilor mobilitatea locativă este peste medie. România are cea mai scăzută mobilitate locativă din Uniunea Europeană.
Din păcate, a locui într-o locuință care e proprietate proprie nu presupune neapărat accesul la condiții optime de locuit. Raportul e mai degrabă invers: România are cea mai mare densitate de locuire din UE (1,1 camere/persoană, media Uniunii fiind de 1,7 camere/persoană). Aproape jumătate din populația României trăiește în condiții de supraaglomerare, proporția fiind de trei ori mai mare decât media Uniunii Europene. Supraaglomerarea locativă este și ea o caracteristică a țărilor ex-comuniste.
În ultimii zece ani, în România s-a înregistrat o tendință de diminuare a ratei de supraaglomerare. De această tendință beneficiază mai mult persoanele cu venituri mari (indicatorul a scăzut cu 10 pp între 2007 și 2019); la persoanele cu venituri mici, scăderea a fost mai puțin semnificativă (de 7 pp).