167 DE ANI DE LA DEZROBIREA ROMILOR

𝗗𝗶𝘀𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂𝗶𝗲!

167 DE ANI DE LA DEZROBIREA ROMILOR

Invitat la emisiunea PANORAMIC din data de 23 februarie 2023 de la postul național de televiziune EMI TV, profesorul Marius Căldăraru, consilier la Departamentul Minorităţi din cadrul Ministerului Educaţiei, a vorbit despre 20 Februarie – Ziua Dezrobirii Romilor și cei 167 de ani trecuți din momentul acela în istoria noastră. Completăm informațiile pentru telespectatorii EMI TV!

Timp de câteva secole, ţiganii din Ţările Române au fost ţinuţi în stare de robie. Aşa cum subliniam numărul trecut în cazul clăcaşilor, au existat mai multe momente care au pregătit dezrobirea ţiganilor. Amintim aici cele mai importante momente care datează din anul 1714, când domnitorul Nicolae Mavrocordat a desfiinţat, în Moldova, dăjdiile şi din 1766, când domnitorul Moldovei Grigore III Ghica a emis o anaforă pentru eliberarea robilor. În aceeaşi perioadă, în Ţara Românească, Constantin Mavrocordat, tot printr-o anaforă domnească, acordă dreptul de a nu mai fi despărţiţi robii (copiii de părinţi ori soţii între ei).
Dezrobirea ţiganilor s-a făcut în preajma Revoluţiei de la 1848. În Ţara Românească a fost adoptată întâia lege, promulgată de domnitorul Gheorghe Bibescu la data de 22 martie 1843, ce privea „desfiinţarea dajnicilor de sub administraţia Vorniciei temniţelor şi trecerea lor sub administraţia ocârmuirilor de judeţe”, prin care se ştergea robia unei număr mic de ţigani.
În Moldova, legea a fost adoptată, la data de 31 ianuarie 1844, la propunerea domnitorului Mihai Gr. Sturdza, legea privind „regularisirea ţiganilor mitropoliei, a episcopiilor şi mănăstirilor în deobşte” – ceea ce făcea ca robii „mănăstireşti” („duhovniceşti”) ce aparţineau aşezămintelor monastice şi bisericii să fie liberi – şi, de asemenea, legea prin care robii „domneşti”, ai Statului – nomazi ori sedentari – deveneau şi ei liberi.
În Ţara Românească se procedează la fel, la data de 11 februarie 1847, în vremea domnitorului Gheorghe Bibescu, prin adoptarea legii de emancipare a robilor ce aparţineau aşezămintelor publice, bisericilor, mănăstirilor, episcopiilor, mitropoliei.
Aceste legi, cât şi art. 14 din Proclamaţia Revoluţiei din Ţara Românească de la 11 iunie 1848 (ce prevedea dezrobirea prin despăgubire a ţiganilor), articol neaplicat, nu rezolvau însă pe de-a-ntregul problema emancipării, deoarece mulţi robi, cei “boiereşti” (“particulari”) rămâneau în continuare în stare de sclavie.
Prin urmare, în Moldova, domnitorul Grigore Alexandru Ghica se adresa, la data de 28 noiembrie (10 decembrie) 1855, Sfatului Administrativ pentru a sublinia necesitatea eradicării robiei ţiganilor, propunând elaborarea unui proiect de lege în acest scop. Legea – ce avea la bază proiectul conceput de Mihail Kogălniceanu şi Petre Mavrogheni – a fost votată la data de 10 (22) decembrie) 1855 de către Divanul Obştesc ca „legiuire pentru desfiinţarea sclăviei, regularea despăgubirei şi trecerea emancipaţilor la dare”.
În Ţara Românească, în mod similar, domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbei a promulgat, la 8 (20) februarie 1856, „Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti”.

EMINEWS: