Există în România un loc care ocupă doar o fărâmă din suprafața țării, dar care adăpostește aproximativ jumătate din flora României. Un teritoriu spectaculos nu prin înălțime, ci prin bogăția extraordinară de viață pe care o păstrează. Este vorba despre Munții Măcinului, din nordul Dobrogei.

În această zonă au fost identificate peste 1.770 de specii de plante, concentrate pe aproximativ 0,05% din suprafața României. Zeci dintre acestea sunt specii rare sau vulnerabile, iar unele sunt endemice, având o răspândire extrem de restrânsă.

Printre plantele deosebite întâlnite aici se numără Campanula romanica, o specie emblematică pentru Dobrogea, dar și Dianthus nardiformis, Centaurea tenuiflora sau Centaurea gracilenta.

Munții Măcinului sunt legați de unele dintre cele mai vechi formațiuni geologice de pe teritoriul României. Timpul și eroziunea le-au modelat aspectul de astăzi, iar cel mai înalt punct, Vârful Țuțuiatu, ajunge la numai 467 de metri.

În ciuda altitudinii reduse, biodiversitatea este impresionantă. Potrivit Administrației Parcului Național Munții Măcinului, aici se întâlnesc elemente de floră pontică, balcanică, mediteraneeană, central-europeană, caucaziană și eurasiatică.

Tot aici se găsește o asociație vegetală extrem de rară în care apare Celtis glabrata, considerat unul dintre cei mai rari arbori din România.

Comoara Munților Măcinului nu se oprește însă la plante. Parcul Național Munții Măcinului adăpostește 181 de specii de păsări, 47 de specii de mamifere și peste 1.400 de specii de insecte, dintre care peste 900 sunt specii de fluturi.

Munții Măcinului demonstrează că spectaculosul nu înseamnă întotdeauna piscuri de peste 2.000 de metri sau destinații aflate la mii de kilometri distanță.

Într-un colț al Dobrogei, România păstrează o adevărată comoară vie: un teritoriu mic în care natura a adunat o diversitate extraordinară.