Dragobetele, sărbătoarea iubirii și a primăverii la români: tradiții, obiceiuri și semnificații
Dragobetele, sărbătoarea iubirii și a primăverii la români: tradiții, obiceiuri și semnificații
Dragobetele este o sărbătoare tradițională românească, celebrată pe 24 februarie, care simbolizează dragostea, tinerețea, speranța și renașterea naturii. Dragobetele este asociat cu un personaj din mitologia populară, fiul Babei Dochia, care avea puteri magice asupra naturii și a oamenilor. Datorită bunătății sale fără margini, a fost ales – conform unor surse, de Fecioara Maria – să fie Păzitorul Iubirii.
Numele sărbătorii provine de la cuvintele slave vechi „dragu” și „bîti”, care s-ar traduce prin „a fi drag”. În evul mediu, denumirea a fost adaptată la limba română, apărând sub diverse forme, precum Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete, până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României și în Moldova) ca Dragobete.
Sărbătoarea Dragobetelui este specifică mai ales în zona Munteniei și Olteniei, unde există chiar și tradiții legate de această zi. O legendă oltenească spune că Dragobete era fiul lui Bălău, zeul pădurilor și al animalelor sălbatice, și că era numit și „Năvalnicul”, pentru că „sărută fetele”. De aici și refrenul auzit în Oltenia: „Azi de Dragobetele, se sărută fetele!”
În ziua de Dragobete, se respectă o serie de tradiții și obiceiuri populare, menite să aducă noroc, belșug și iubire pentru tot anul. Unele dintre acestea sunt:
– Fetele și femeile se îmbracă frumos și merg prin văi și lunci, culegând primele flori ale primăverii, pe care le agață la icoane sau le usucă pentru leacuri. Se spune că acest gest le va păstra tinere și le va înlătura invidia și gândurile rele. Florile uscate se aruncă pe o apă curgătoare în ziua de Sânziene, ca toate relele să plece la vale odată cu ele.
– Băieții și fetele se întâlnesc în grupuri și se joacă prin păduri, alergând și glumind. Cei care se plac se sărută în fața tuturor, devenind astfel „logodiți” pentru un an. Se crede că fetele și femeile care nu sunt sărutate în această zi vor fi singure tot anul. De aceea, Dragobetele are menirea de a le găsi și a le săruta chiar și pe cele care nu sunt frumoase.
– Pentru că sărbătoarea este și una a renașterii naturii, nu se sacrifică și nu se cumpără animale în ziua de Dragobete. De asemenea, oamenii evită să muncească prin ogrăzi sau la câmp, de teamă că „vor ciripii toată viața”. Singurul lucru pe care îl fac este curățenia în casă, primenind căminul pentru ca anul ce vine să fie cu spor, belșug și dragoste pentru toți cei ce locuiesc în casă.
– Se mai crede că, în ziua de Dragobete, păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile. Prilej de bucurie și bunăstare, Dragobetele este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român.
Dragobetele este o sărbătoare plină de culoare, veselie și iubire, care ne amintește de frumusețea și bogăția tradițiilor românești. Să o celebrăm cu respect și recunoștință, păstrând vie flacăra dragostei în inimile noastre. La mulți ani de Dragobete!
