EMI TV » Diagnosticul H. pylori: Urea breath test și antigenul fecal, recomandate în Europa

Diagnosticul H. pylori: Urea breath test și antigenul fecal, recomandate în Europa

Ghidurile europene recomandă Urea breath test și antigenul fecal ca metode neinvazive preferate pentru diagnosticul activ al infecției cu Helicobacter pylori și pentru confirmarea eradicării, cu respectarea intervalelor de oprire a tratamentelor ce pot da fals negative.


Diagnosticul H. pylori: Urea breath test și antigenul fecal, recomandate în Europa
Imagine ilustrativă generată cu AI pentru emitv.ro.
Urmărește EMI TV și în Google

Ghidurile europene actuale recomandă Urea breath test și antigenul fecal ca metode neinvazive preferate pentru depistarea unei infecții active cu Helicobacter pylori la pacienții care nu necesită endoscopie. Actualizarea de consens Maastricht VI/Florence, publicată în 2022 în revista Gut, precizează că aceleași teste sunt indicate și pentru verificarea eradicării după tratament.

Endoscopia cu prelevare de biopsii rămâne metoda directă de diagnostic atunci când există indicație pentru procedură, însă sensibilitatea analizelor efectuate pe biopsie poate fi redusă în anumite situații. Printre factorii menționați se află încărcătura bacteriană mică, distribuția neuniformă a bacteriei în mucoasă, sângerarea digestivă recentă, precum și utilizarea de inhibitori ai pompei de protoni sau de antibiotice.

Specialiștii atrag atenția că administrarea de antibiotice sau de compuși pe bază de bismut reduce sensibilitatea testelor pentru H. pylori. Pentru a limita rezultatele fals negative la testele neinvazive, evaluarea trebuie programată la minimum patru săptămâni după încheierea terapiei cu antibiotice sau bismut și după oprirea inhibitorilor de pompă de protoni pentru cel puțin două săptămâni, ideal patru.

În cazul în care rezultatul pe biopsie (histologie sau test rapid de urează) este negativ, dar suspiciunea clinică persistă ori sunt prezenți factori care pot scădea sensibilitatea, ghidurile recomandă utilizarea unui test alternativ la un moment ulterior. Un exemplu este testul respirator cu uree marcată 13C, efectuat după întreruperea medicamentelor care pot suprima bacteria, pentru a crește acuratețea diagnosticului.

Confirmarea eradicării după tratament se face cu testul respirator 13C-UBT sau cu testul antigenului fecal monoclonal, la cel puțin patru săptămâni de la finalizarea terapiei și cu respectarea intervalului de întrerupere a inhibitorilor pompei de protoni. Serologia nu este recomandată pentru testul de vindecare, deoarece anticorpii pot persista o perioadă îndelungată și pot conduce la interpretări eronate.

În situații în care sensibilitatea testelor este diminuată, cum ar fi administrarea recentă de inhibitori ai pompei de protoni sau sângerarea digestivă superioară, testele neinvazive precum 13C-UBT pot rămâne mai sensibile. Alternativ, ghidurile indică amânarea testării până la respectarea intervalelor necesare de întrerupere a medicației pentru a obține rezultate concludente.

Consensurile recente menționează, de asemenea, utilitatea testării moleculare pentru detectarea mutațiilor de rezistență la antibiotice, inclusiv pentru claritromicină, acolo unde această tehnologie este disponibilă. Astfel de teste pot ghida alegerea terapiei în funcție de profilul de rezistență, contribuind la o abordare mai țintită a tratamentului.

Surse consultate