23 August, zi națională a României în timpul regimului comunist

La 23 august 1944, regele Mihai l-a arestat pe mareșalul Antonescu iar România a întors armele împotriva Germaniei. Timp de trei săptămâni, monarhul s-a adăpostit în Gorj la Dobrița. 

23 august a devenit zi națională a României în 1948.  Se sărbătorea la 23 august „ziua eliberării României de către glorioasa armata sovietică şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist”, cu defilări ale oamenilor muncii sub portretele lui Marx, Lenin si Stalin.

Mai târziu, pe măsură ce Partidul Comunist şi regimul lui Nicolae Ceauşescu au început să se detaşeze tot mai mult de Moscova, şi semnificaţia zilei de 23 august s-a schimbat.

Cu trecerea timpului, semnificaţia iniţială a zilei s-a pierdut, „insurecţia armată antifascistă” a devenit „revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă”, iar sărbătoarea din 23 august a fost acaparată de comunişti pentru a marca cu fast „propăşirea comunismului” şi „idealurile muncitoreşti” ale poporului român dar şi pentru a omagia „conducătorii iubiţi”.

Timp de  patru decenii, pâna în 23 august 1989, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu demonstraţii militare şi coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi copii, cu steaguri roşii ale Partidului Comunist şi tricolore, şi cu enorme portrete ale iubiţilor conducători comunişti care, cu timpul, au rămas doar doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu..

După prăbuşirea comunismului, actul politic de la 23 august 1944 a fost prezentat oficial drept o lovitură de stat condusă de către regele Mihai şi partidele istorice.